luni, 17 septembrie 2012

ARHEOLOGIA – ŞTIINŢA DESPRE TRECUT CU TEHNICI MODERNE



La cursuri...
În perioada 30 iulie – 10 august 2012 Catedra Arheologie şi Istorie Antică a Universităţii de Stat din Moldova, Muzeul Naţional al Carpaţilor Răsăriteni (Sfântu Gheorghe, România), Centrul de Pregătire Profesională în Cultură (Bucureşti, România) au organizat cursuri de formare profesională pentru 20 de tineri specialişti (studenţi, masteranzi şi doctoranzi) din România şi Republica Moldova, în domeniul investigaţiilor magnetometrice în arheologie. Cursurile teoretice sau derulat la Sinaia, în timp ce cursurile practice, de teren, sau derulat pe perimetrul Sinaia – Sf. Gheorghe – Braşov – Miercurea Ciuc. Prelegerile teoretice şi practice au fost asigurate de dr. Dan Ştefan, Maria-Magdalena Ştefan şi dr. conf. Valeriu Cavruc. 
Primele incerări
Proiectul ArheMAG – Cercetarea non invazivă şi protecţia patrimoniului arheologic cu ajutorul investigaţiilor magnetometrice (ArheMAG), a fost finanţat de Administraţia Fondului Cultural Naţional (AFCN) (România), a urmărit fundamentarea unei practici unitare în cercetarea şi evidenţa digitală a patrimoniului arheologic imobil şi dezvoltarea unei metode coerente de instruire a personalului de specialitate, fiind o continuare logică şi coerentă a proiectului ArheGIS – Arheologie digitală şi spaţială, implementat în anul 2011, la fel realizat cu sprijinul AFCN.

Ore de pedologie
Proiectul a urmărit adecvarea practicilor curente şi viitoare la realităţile economice şi tehnice naţionale şi la specificul administrativ şi juridic din Republica Moldova şi România. În acelaşi timp propunea o depăşire a barierelor organizaţionale, în căutarea unor soluţii inovative de ultimă generaţie, menite sa îmbunătăţească accesul şi disponibilitatea materialului informaţional digital, în scopul conservării, protecţiei şi punerii în valoare a patrimoniului arheologic. Pentru societatea contemporană, cultura digitală devine din ce în ce mai mult inima cunoaşterii şi activităţii oamenilor, fie că este vorba de interese profesionale, de educaţie sau divertisment. În acest context, proiectul, a promovat socializarea ciberspaţiului prin digitizarea şi disponibilizarea informaţiei de patrimoniu în spaţiul virtual. Patrimoniul arheologic a fost abordat în acest proiect ca sursă de cunoaştere a trecutului şi resursă culturală indispensabilă dezvoltării economice şi educaţionale a societăţii. 
Practici pedologice
Proiectul din anul 2012 a fost fundamentat atât pe cerinţele legale privind identificarea şi protejarea patrimoniului arheologic, cât şi pe experienţele de vârf pe plan internaţional în domeniu. De asemenea, proiectul a urmărit să creeze şi să ofere o metodă de instruire a personalului implicat în identificarea şi protejarea patrimoniului arheologic astfel încât să fie acoperite atât zonele care necesită o înaltă specializare, cât şi acelea care presupun specializări mai generale. În proiect au participat câţiva experţi în domeniul arheologiei non-invazive, care au cunoştinţele şi abilităţile în utilizarea mijloacelor moderne de evidenţă a patrimoniului arheologic imobil, dobândite atât prin studii cât şi prin activităţi practice în colaborare cu cele mai prestigioase instituţii de profil din Germania, Marea Britanie sau SUA. Participanţii, tineri arheologi din România şi R. Moldova, sub conducerea experţilor, au lucrat în teren, utilizând metodele şi instrumentele moderne şi au căpătat cunoştinţele şi competenţele necesare utilizării tehnologiei magnetometrice. În paralel cu activitatea în teren, participanţii au beneficiat şi de instruirea teoretică asigurată de experţii în domeniu. În ceea ce priveşte produsele culturale ale proiectului, acestea vin în completarea şi întregirea informaţiilor ştiinţifice dobândite şi publicate în urma activităţilor din cadrul proiectului ArheGIS, contribuindu-se astfel semnificativ la îmbogăţirea bibliografiei ştiinţifice româneşti în domeniul arheologiei digitale şi spaţiale.
Asamblarea magnetometrului
Cercetarea arheologică prin săpătură transformă arheologia într-o disciplină distructivă. Un sit arheologic excavat este în acelaşi timp sistematic distrus. Pentru a afla şi înţelege ce se află mai jos trebuie să distrugi ce se află deasupra. De aceea săpătura arheologică, scumpă şi cel mai adesea distructivă, nu mai reprezintă de mult singura opţiune de  reconstrucţie a trecutului îndepărtat. Utilizarea judicioasă a metodelor non invazive (GIS, magnetometrie, rezistivimetrie etc.) în arheologie este necesară şi benefică, cunoscându-se faptul că aceste tehnici: preced şi orientează excavaţiile arheologice (scumpe şi de durată); înlocuiesc în anumite situaţii săpăturile arheologice; sunt nedistructive şi repetabile; contribuie semnificativ la acumularea de cunoştinţe pentru un domeniu particular al cunoaşterii ce investighează relaţia dintre comunităţile umane din trecut şi mediul ambiant.
Colectarea datelor 
Finalitatea proiectului a constituit-o certificarea candidaţilor drept urmare a unei probe teoretice şi a unei probe practice, evaluate de experţi în domeniu din Universitatea din Bucureşti, Muzeul Naţional de Istorie a României şi Muzeul Naţional al Carpaţilor Răsăriteni. Toţi competitorii au fost apreciaţi cu note între 8 şi 10 şi au obţinut diplomele doveditoare.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu